Irina, excepţională lingvistă şi superb om de cultură, aparţine acelei elite intelectuale contemporane care, deşi perfect integrata în lumea modernă, face din lectură, din studiu, un mod de viaţă. Până şi în ultimele ei zile, a intrat în librăria Dalles din Bucureşti, unde şi-a petrecut multă vreme, bucuroasă că se regăseşte printre atâtea cărţi. Ieşisem de la baletul Béjart, era veselă, nu voia să ne întoarcem încă acasă, voia să ne mai plimbam pe străzi. Ploua mărunt şi eu speram în vindecarea ei. O vad, o simt, o aud! Atât de vie, atât de frumoasă, atât de încrezătoare în noi, cei care o iubeam, în buna aşezare a acestei lumi, cu toate pădurile, munţii, câmpiile, mările ei, dar şi cu bibliotecile, muzeele, universităţile ei. Toate acestea, natură şi cultură, le avea în sânge, nu puteau să o trădeze.
Şi nici nu cred că au trădat-o. Căci prin tot modul ei de a trăi într-un absolut al studiului, dar şi în tot ce a însemnat pentru ea realitatea, prin care, “copil măreţ” şi “genial” (cum au numit-o unii), a trecut ca o sclipitoare cometă, ea ne-a lăsat un mesaj de iubire, arătându-ne o cale spre înălţimi tot mai greu de atins.
Irina Mavrodin